close
SOCIALSTIRI

Chinezoaicele NU suferă de boala aceasta niciodată – iată motivul care te va şoca! Ai făcut greşeala asta toată viaţa!

maxresdefault

Oricine a intrat în contact cu persoane suferinde de cancer de sân ştie că anumiţi factori de risc – cum ar fi vârsta, menstruaţia timpurie, menopauza cu debut întârziat şi o familie cu antecedente – nu pot fi controlaţi. Dar sunt alţi factori de risc pe care îi putem controla cu uşurinţă. Cum? Făcând simple schimbări în viaţa de zi cu zi, pentru a preveni sau vindeca această formă de cancer.

Chinezoaicele NU dezvolta CANCER LA SAN niciodată – iată motivul care te va şoca! Ai făcut greşeala asta toată viaţa!

Ştiai, spre exemplu, ca femeile din China nu dezvolta cancer de sân?

Cancerul de sân este aproape inexistent în toată ţara. În China, doar o femeie din 10.000 moare de această boală, comparativ cu una din 12 în Anglia, sau una din 10 în ţările occidentale.

Cercetările ştiinţifice au arătat că, atunci când chinezii sau japonezii se mută în occident, pe parcursul unei generaţii sau două, ratele de cancer de sân se apropie de cele ale ţării gazda. Acelaşi lucru se întâmplă când cei din orient adopta un stil de viaţă occidental, în Hong Kong. De fapt, cancerul de sân mai este numit în China şi „boala femeilor bogate”. Aceasta pentru că în China numai cei înstăriţi îşi pot permite „mâncarea Hong Kong”.

Toate mâncărurile occidentale, pornind de la îngheţată şi batoane de ciocolată la spaghete şi brânză feta, sunt denumite „mâncare Hong Kong”.

Există un aspect important şi pentru bărbaţi. Multe date despre cancerul de prostată duce la concluzii similare. Conform statisticilor de la Organizaţia de Sănătate Mondială (World Health Organizaţio), numărul de bărbaţi cu cancer de prostată în China este neglijabil, de numai 0,5 la 100 000. În Anglia şi Scoţia numărul este de 70 de ori mai mare.

Cercetătorii au descoperit că în anii ’80, numai 14% din caloriile din dietă chinezilor erau grăsimi, comparativ cu 36% în occident. În China nu se mănâncă lactate. Chinezii suferă de intoleranţă la lactoză şi spun mereu că laptele este bun doar pentru bebeluşi.

A fost descoperit faptul cutremurător că laptele este una din cele mai răspândite cauze ale alergiilor alimentare. Peste 70% din populaţia lumii nu poate digera lactoza, fapt ce i-a determinat pe nutriţionişti să considere că este o situaţie normală a adulţilor, şi nu o deficientă anume.

Poate că natura încearcă să ne spună că anumite alimente nu trebuie consumate.

Iată declaraţia unei femei care a reuşit cu foarte multă determinare să se vindece de boala necruţătoare: cancer la sân:

“Înainte să am cancer de sân mâncăm foarte multe lactate, cum ar fi lapte, brânză şi iaurt. Le-am folosit ca sursa primară de proteine. Mai mâncăm şi carne slabă de vită tocată, din cea mai ieftină, care acum realizez că probabil era provenită de la vaci de lapte mature. Pentru a putea face faţă chimioterapiei pe care am făcut-o când a revenit cancerul a cincea oară, am consumat foarte multe iaurturi organice pentu flora intestinală.

Am aruncat brânză, unt, lapte, iaurt şi orice alte lactate. Este surprinzător cât de multe produse, inclusiv supele comercializate, biscuiţi, prăjituri, conţin o formă de lactate. Chiar şi multe margarine promovate ca fiind de soia, floarea soarelui sau ulei de măsline, conţin lactate. Având acestea în vedere, am început să citesc toate etichetele de pe mâncăruri.

Până în acest punct, am măsurat în mod regular progresele ganglionului canceros. În ciuda comentariilor încurajatoare din partea doctorilor şi asistentelor, observaţiile proprii îmi spuneau amarul adevăr. Prima sesiune de chimioterapie nu a avut niciun efect. Ganglionul era de aceeaşi dimensiune. După aceea am eliminat lactatele.

În câteva zile ganglionul a început să îşi reducă dimensiunile. La două săptămâni după a doua şedinţă de chimioterapie şi la o săptămână după ce am renunţat la produsele lactate, ganglionul din gât a început să îmi provoace mâncărimi. Apoi a început să îşi reducă dimensiunile.

Linia graficului pe care îl făcusem pe baza măsurătorilor începuse să se îndrepte în jos pe măsură ce tumoarea se micşora. Foate important de reţinut este ca graficul în loc să aibă un declin exponenţial, dimensiunea tumorii a scăzut liniar, indicând vindecare şi nu suprimare (sau remisie) a tumorii.

Într-o sâmbătă, după şase săptămâni de când renunţasem la produsele lactate, am avut o şedinţă de meditaţie de o oră, după care am pipăit să verific ganglionul. Nu l-am putut găsi, deşi aveam experienţa în detectarea ganglionilor canceroşi (mi i-am detectat singura pe toţi cinci). M-am dus la soţul meu şi l-am rugat să îmi pipăie gâtul şi nici el nu a găsit ganglionul. În următoarea zi de marţi am fost la control.

După o examinare amănunţită, medicul nu a mai găsit tumoarea. Niciunul din doctori nu se aştepta ca cineva cu tipul şi stagiul de cancer pe care îl aveam (care s-a răspândit în sistemul limfatic) să supravieţuiască, cu atât mai puţin să se vindece.

Specialistul a fost foarte bucuros de rezultatele analizelor. Când i-am spus iniţial ideile mele a fost sceptic. Acum foloseşte hărţi pe care arata mortalitatea din cauza cancerului în China în prelegerile pe care le ţine şi recomandă o dietă fără lactate pacienţilor cu cancer.

Am convingerea că legătura dintre lactate şi cancerul de sân este similară cu legătura dintre fumat şi cancer de plămâni.”